Scrisoare pastorală a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale

la luminosul Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt 2015

 

Descarcă PASTORALA la luminosul Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt 2015

   

Scrisoare pastorală a Sinodului Mitropolitan

al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale

la luminosul Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt

 

 

Preacuviosului și Preacucernicului Cler,

Cinului monahal și poporului binecredincios din cuprinsul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale,

Har, milă și pace de la Milostivul Dumnezeu, iar de la noi, părintești binecuvântări.

 

 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Preacuvioase Maici,

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

    

Sărbătoarea de astăzi, a Pogorârii Duhului Sfânt sau a Cincizecimii, este atât bucuria împlinirii unei făgăduinţe pe care Domnul Însuşi a făcut-o Sfinţilor Săi Apostoli, cât şi încredinţarea că Dumnezeu, prin dragostea Lui minunată, niciodată nu ne părăseşte, oricât de păcătoşi am fi: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi” (In.14, 16-18).

De aceea, sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt este cea care ne aduce aminte, an de an, că în Dumnezeu „toate făgăduinţele sunt da” (II Cor. 1, 20) şi că Hristos, prin Duhul Sfânt, este pururea viu în inimile noastre.

Pentru a ne da seama mai bine de frumusețea şi realismul acestor adevăruri să ne gândim la starea pe care au avut-o Sfinții Apostoli înainte și după Pogorârea Duhului Sfânt.

După Înălțarea Domnului cu trupul Său îndumnezeit, plin de slavă și în stare de jertfă, către tronul Preasfintei Treimi, Apostolii chiar dacă aveau „bucurie mare” (Lc. 24, 52), totuşi încă nu erau locuiţi de curajul mărturisirii lui Hristos Cel înviat. Stăteau „toţi într-un loc” (Fapte 2, 1), adică în foişorul de sus în Ierusalim, întru aşteptarea Mângâietorului, Care îi „va învăţa toate” şi le „va aduce aminte toate cele ce le-a spus” Hristos (In. 14, 26). Abia după venirea Duhului Sfânt, în ziua Cincizecimii, în chip de limbi de foc, Apostolii s-au umplut de prezenţa lui Hristos Cel înviat Care va fi centrul propovăduirii lor. Hristos, din acest moment, a devenit covârşitor de viu în inimile lor. Era în carnea, în sângele lor şi ardea în inima lor, aşa cum ardea în inimile ucenicilor Luca şi Cleopa, în drumul lor spre Emaus (Lc. 24, 32). De aceea, nimic nu îi mai putea despărţi de iubirea lui Hristos cel înviat: „nici necazul, nici strâmtorarea, nici prigoana, nici foametea, nici lipsa de îmbrăcăminte, nici primejdia, nici sabia”, „nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nicio altă făptură” (Rom. 8, 35- 39).

Prin urmare, putem spune fără nicio şovăială că Hristos a devenit pentru ei conţinutul vieţii lor. Sau, mai precis, El era viaţa lor, singura realitate de care se simţeau covârşiti şi bucuraţi, atâta vreme cât credinţa şi dragostea lor era Hristos Cel înviat Care era sensul şi împlinirea vieţii lor. Nu mai traiau ei, ci Hristos trăia în ei (Gal. 2, 20). Sfântul Apostol Pavel spune că totul e „pagubă faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să-L dobândesc” (Filip. 3, 8).

Câtă nevoie avem, în această lumea bulversată din toate punctele de vedere, de acest duh şi de această stare dumnezeiască a Apostolilor, de care s-au învrednicit după Pogorârea Duhului Sfânt peste ei!

Câteodată ne gândim că acestea sunt nişte realitaţi aşa de măreţe pentru noi şi, în consecinţă, greu de atins. Însă, dacă am arunca o privire în ograda existenţei noastre pământeşti, am găsi încredinţarea că tot ceea ce au trăit Apostolii vom putea trăi şi noi, aievea. Când iubim pe cineva foarte mult, sufletul, inima şi mintea noastră, toate sunt pline de dragostea şi de bucuria pentru el. Instinctiv şi fără niciun efort, simţim că celălalt trăieşte în noi, că tot ceea ce facem se raportează numai la el: fie de ne rugăm, fie respirăm, fie citim, fie mâncăm, fie dormim, fie vorbim, fie gândim, fie ne plimbăm.

Toate sunt îmbibate de prezenţa celui pe care îl iubim, prezenţă care este ca o lumină pentru noi. Nu putem concepe nicio fisură între noi şi cel pe care îl iubim, chiar dacă, în anumite momente, din punct de vedere spaţial, este departe de noi.

Acesta este darul iubirii minunate: celălalt să devină viaţa ta. Iar această realitate nu poate deveni posibilă fără sălăşluirea Duhului Sfânt în noi. Duhul Sfânt, Iubirea minunată a lui Dumnezeu, este Cel care ne poate face sufletul ca o candelă aprinsă de credinţa şi bucuria în Hristos Cel înviat. Dacă nu le avem pe acestea, suntem ca nişte candele stinse.

Acesta este darul sărbătorii de astăzi: vindecarea de nesiguranţa asupra vieţii, prin plinirea făgăduinţelor pe care Dumnezeu le face omului, şi încredinţarea că Duhul Sfânt, prin iubire, credinţă şi prin împlinirea poruncilor, Îl face prezent pe Hristos în viaţa noastră, spulberând, astfel,  singurătatea şi egoismul, care deteriorează fiinţa umană.

Credem şi mărturisim cu tărie că omul zilelor noastre, care este din ce în ce mai prins în chingile instabilităţii şi ale însingurării, are nevoie de trăirea acestor adevăruri, pentru a deveni el însuşi un vas ales al Duhului Sfânt, pentru a deveni o candelă a bucuriei şi a iubirii în Hristos cel înviat, aidoma Apostolilor.

Ne înşelăm dacă credem că iubirea ne vine din altă parte decât din Dumnezeu. El este izvorul a toată iubirea în lumea aceasta. Şi unde se trăieşte cel mai frumos această iubire? Întâi în familiile noastre care ar trebui să devină nişte „mici biserici”, după un cuvânt inspirat  al Sfântului Ioan Gură de Aur, în care părinţii – mama şi tata – să fie ca nişte „apostoli”, care luminează sufletele copiilor, prin transmiterea credinţei ortodoxe în Hristos Cel înviat. Dacă nu avem grijă de sufletelor lor, să nu ne întrebăm de ce viaţa lor este întuneric şi nefericire, atunci când ajung maturi. Din experienţa dumneavoastră de părinţi care, la rându-vă, aţi fost copii, ştiţi foarte bine că tot ceea ce sădesc părinţii în sufletul şi inima noastră de copii, purtăm o viaţă întreagă. Este zestrea de care nu ne putem şi nici nu vrem să ne despartă nimeni şi niciodată, atunci când aceasta înseamnă credința în Hristos și buna cuviință. De aceea, părinteşte şi în duh de dragoste, vă îndemnăm să le vorbiţi copiilor dumneavoastră despre credinţă, despre Hristos, despre minunile, învăţăturile, cuvintele Lui dumnezeieşti şi despre vieţuirea minunată a Sfinţilor Bisericii noastre, pentru că în felul acesta sunteţi ca şi Apostolii, care, după ce l-au primit pe Duhul Sfânt în ei, au vorbit lumii întregi, fără frică, despre Histos Cel răstignit şi înviat. Şi dacă veţi face toate acestea, întreaga osteneală de a-i face pe copiii dumneavoastră credincioşi va lua chipul luminii şi al bucuriei de care cu toţii vă veţi bucura. Doar în felul acesta familia dumneavoastră va fi ca un rai, în care vor fi prezente dragostea, credinţa, bucuria şi pacea lui Dumnezeu.

Apoi, mai putem trăi iubirea lui Dumnezeu în „familia cea mare” care este Biserica lui Hristos, adică fiecare parohie din care facem parte. Doar aici putem trăi cu toţii bucuria credinţei, şansa de a ne altoi pe Hristos, prin Spovedanie şi prin Sfânta Împărtăşanie, care ne ajută şi ne învaţă ce înseamnă să trăim în acelaşi duh de frăţietate, ca asftel, „într-un gând să mărturisim” şi să iubim. Dacă încă mai sunt familii triste, distruse din cauza divorţurilor, a infidelităţilor conjugale, copii părăsiţi, abandonaţi şi care stau departe de părinţii lor, este și responsabilitatea noastră, a „familiei celei mari”, a celor care credem în Hristos şi formăm Biserica cea vie, pentru că nu ne rugăm pentru ei, nu îi învăluim cu atenţia noastră, nu reuşim să le descoperim dragostea frumoasă a lui Dumnezeu, nu semănăm în sufletele lor suferinde mângâierea şi năzuinţa după bucuria de a fi împreună, părinţi şi copii, şi că nu avem conştiinţa unităţii tuturor în Dumnezeu. De aceea, rugaţi-vă neîncetat pentru orice lacrimă care cade peste obrazul unui copil şi care este singur, pentru că părinţii lui sunt în străinătate ca să câştige o pâine mai bună; rugaţi-vă pentru orice mamă căreia îi arde sufletul de dor după copilul lăsat acasă, în ţară, în grija bunicii sau a rudeniilor; rugaţi-vă ca familia să trăiască în chip deplin bucuria de a fi tot timpul împreună şi de a spori în credinţă şi în dragostea lui Dumnezeu; rugaţi-vă ca să aveţi grijă de unitatea familiilor dumneavoastră, aşa cum aveţi grijă ca trupurile dumneavoastră să nu sufere nicio vătămare; rugaţi-vă ca Dumnezeu şi credinţa în El, care prin botez au intrat în viaţa fiecărui copil, să rămână acolo pentru totdeauna; şi nu în ultimul rând, rugaţi-vă ca familia să rămână familie, adică mamă, tată şi copii, în România şi în Europa.

 

Iubiți frați și surori întru Domnul,

 

Aşa cum deja a devenit o tradiţie bună şi de împreună-ajutorare, în această zi de sărbătoare şi de întemeiere a Bisericii organizăm o colectă pentru susţinerea tuturor proiectelor pastorale, misionare şi sociale ale Mitropoliei noastre. De aceea, vă îndemnăm cu toată dragostea, ca fiecare, cum vă lasă inima, să sprijiniți prin obolul dumnavoastră  lucrarea misionară a parohiilor, mănăstirilor şi a eparhiilor noastre din Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale, pentru ca, în felul acesta, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, „să putem să aducem mângâiere şi noi celor care se află în tot necazul” (II Cor. 1, 4).

Să-I mulţumim Domnului pentru toate binefacerile Sale revărsate peste noi şi vă îndemnăm cu cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, aduceți-vă mângâiere, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Cor. 13, 11-13).

  

Ai voştri ierarhi şi păstori şi de tot binele cel spre mântuire doritori,

 

† Mitropolitul IOSIF

al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale

 

† Episcopul SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

† Episcopul TIMOTEI

al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

 

† Episcopul Vicar MARC NEMŢEANUL

al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

 

† Arhiereul Vicar IGNATIE MUREŞEANUL

al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

 

 

Dată la reşedinţa noastră din Paris, la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, la 31 mai, în anul mântuirii 2015.

     

30 Mai 2015

Actualităţi

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 26 noiembrie 2017

Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor)

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Marţi 21 noiembrie 2017

(†) Intrarea în Templu a Maicii Domnului

» citeste in continuare

Pastorala Sfântului Sinod la prima duminică din Postul Naşterii Domnului din anul 2017

Privind însemnătatea Anului omagial al Sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești și a anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al Apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului, în cuprinsul Patriarhiei Române

» citeste in continuare

Apel sprijin Manastirea Namur

Apel pentru sprijin la renovarea bisericii mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” Namur, Belgia.

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 19 noiembrie 2017

Duminica a 26-a după Rusalii (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina)

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 12 noiembrie 2017

Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv)

» citeste in continuare