SCRISOARE PASTORALÄ‚ LA ÃŽNVIEREA DOMNULUI 2020

MOARTEA ȘI ÎNVIEREA LUI HRISTOS – IMNUL DE IUBIRE A LUI DUMNEZEU PENTRU OM

Descarcă aici SCRISOARE PASTORALÄ‚ LA ÎNVIEREA DOMNULUI 2020

  

 

 

CATRE TOT CLERUL, CINUL MONAHAL

șI POPORUL DREPT SLAVITOR

DIN INTREAGA ARHIEPISCOPIE

 

  

În Cel înviat, în trupul Său proslăvit, în însăși deschizătura rănilor Sale, nu mai domneÈ™te moartea, ci Duhul Sfânt, Suflarea de viață. Iar Crucea de biruință È™i de lumină, după care ne modelează Botezul, poate de acum să transforme situaÈ›ia cea mai disperată în moarte-înviere, în PaÈ™ti, în « trecere » spre veÈ™nicie. (Olivier Clément, Întrebări asupra omului, Alba Iulia 2019, p. 177)                  

 

 

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Preacuvioase Maici,

Iubiți frați și surori,

 

Hristos a înviat!

           

Marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Sărbătoarea sărbătorilor, ne face să tresăltăm an de an de bucurie. Prin Înviere, sensul vieÈ›ii noastre s-a schimbat. Chiar dacă trecem prin clipe atât de grele, datorate pandemiei, ne regăsim astăzi copleÈ™iÈ›i de dragostea Celui care a lăsat totul pentru noi È™i ne-a vindecat de moarte. A venit, lăsând sânul Preasfintei Treimi, pentru a împlini voia Tatălui ceresc, aÈ™a cum ne spune chiar El în Evanghelia Sf. Ioan.

            Înainte ca Mântuitorul să se lase în mâna celor care Îl vor face să pătimească bătăi È™i scuipări È™i ocară È™i Cruce È™i Moarte, îi învață pe ucenicii Săi cum să trăiască atunci când El nu va mai fi cu ei. Apoi le arată că unitatea care este între El, Fiul lui Dumnezeu È™i Tatăl, este È™i între ucenicii Săi È™i El. Sau dacă nu este, această unitate trebuie să fie. RecunoaÈ™tem deja în aceasta Biserica. Legătura unității dintre El È™i ucenici o arată a fi ca È™i cea dintre El È™i Părintele ceresc. Această legătura este dragostea! Niciodată nu a vorbit Mântuitorul despre dragoste atât de mult precum în aceste ultime clipe ale vieÈ›ii Lui petrecute cu ucenicii.

 

Poruncă nouă dau vouă, să vă iubiÈ›i unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi, aÈ™a È™i voi să vă iubiÈ›i unul pe altul. În aceasta vor cunoaÈ™te toÈ›i că sunteÈ›i ucenicii Mei, dacă veÈ›i avea iubire unii către alÈ›ii. (In 13, 34-35)

 

Deci iată că lasă È™i un semn Mântuitorul, semn clar că unitatea aceasta, dintre ucenici È™i El È™i dintre El È™i Părintele ceresc, nu este altceva decât IUBIREA. Nu le spune : să vă iubiÈ›i cu o iubire oarecare, ci cu iubirea cu care Eu v-am iubit pe voi. Dar când le spune ucenicilor aceasta? Atunci când ei încă nu È™tiau cu ce iubire i-a iubit pe ucenici, pentru că nu intrase încă în iureÈ™ul răutății omeneÈ™ti care dorea moartea Lui.

 

Cel ce are poruncile Mele È™i le păzeÈ™te, acela este care Mă iubeÈ™te; iar cel ce Mă iubeÈ™te pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu È™i-l voi iubi È™i Eu È™i Mă voi arăta lui. ... Dacă Mă iubeÈ™te cineva, va păzi cuvântul Meu, È™i Tatăl Meu îl va iubi, È™i vom veni la el È™i vom face locaÈ™ la el. (In 14, 21-23)

Dumnezeu pune condiÈ›ia esenÈ›ială pentru ca El să vină în noi: nu se poate arăta celui care nu-L iubeÈ™te. Pentru că iubire cu sila nu se poate, È™i iubirea din obligaÈ›ie nu este iubire liberă este doar din teamă È™i interes, după cum ne spune È™i Sf. Vasile cel Mare. Ne încredinÈ›ează Hristos nu numai că El se va arăta celui care Îl iubeÈ™te, ci È™i Tatăl. Ce înseamnă că El se arată? Înseamnă că Dumnezeu se face înÈ›eles È™i se descoperă celui care Îl iubeÈ™te. Și mai mult: vom veni È™i vom face locaÈ™ în el. Adică, putem spune, Dumnezeu îÈ™i mută cerul prin iubire, în lăuntrul nostru. Cum să mai vrem să facem altceva decât să iubim, dacă È™tim că Dumnezeu transformă în Cer sufletul care Îl iubeÈ™te? Dar noi începem să Îl căutăm pe Dumnezeu undeva departe, uneori încercăm să dăm munÈ›i la o parte. Însă acei munÈ›i pe care trebuie să îi mutăm nu se găsesc în altă parte decât în noi, în inima noastră, în noi înÈ™ine. Și dacă o luptă trebuie dusă, aceea este lupta de a-L iubi pe Hristos, care ne spune în continuare :

 

Precum m-a iubit pe mine Tatăl, aÈ™a v-am iubit È™i eu pe voi. RămâneÈ›i în dragostea mea. (In 15, 9)

 

Ce taină! Dar iată că aici Iisus ne descoperă ce fel de relaÈ›ie este între El È™i Tatăl, în Sfânta Treime, că relaÈ›ia între Dumnezeu Tatăl È™i Fiul È™i între Dumnezeu Tatăl È™i Fiul È™i Sfântul Duh, este o relaÈ›ie veÈ™nică de iubire. Hristos revelează, învață pe ucenici, È™i prin ei È™i pe noi, cele pe care le trăieÈ™te în sânul Preasfintei Treimi, descoperă taina pe care o trăieÈ™te din VeÈ™nicie: Dumnezeu vorbeÈ™te despre El-ÎnsuÈ™i È™i despre legătura de iubire care este în unitatea Lui, în Sfânta Treime! Dar ce iubire Îl trimite pe Hristos pe pământ, să moară pe cruce? Care iubire Îl trimite pe EL înspre noi, să ia asupra Lui păcatul nostru, să fie ocărât, schingiuit, bătut, batjocorit, încoronat cu spini È™i È›intuit cu cuie în mâini È™i în picioare È™i împuns cu suliță în coastă? Ne spune tot prin Sf. Ioan :

 

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat, ca tot cel ce crede într-însul să nu piară, ci să aibă viață veÈ™nică. (In 3,16)

 

Care dragoste este aceasta? Ce dragoste face Dumnezeu să pătrundă în omenire, dându-L pe propriul Său Fiu? Dumnezeu trimite Cuvântul care descoperă voia Lui, însă în final Hristos-Cuvântul nu mai spune nimic. Înaintea lui Pilat È™i a lui Caiafa a tăcut. Înaintea poporului care striga: ”răstigneÈ™te-L, răstigneÈ™te-L” a tăcut È™i acolo. Ce dragoste face Dumnezeu să pătrundă în noi, ce dragoste trimite sufletului nostru prin Fiul Său, dar È™i în propriul nostru sânge È™i în propria noastră carne, în omul întreg? Propriul Sânge È™i propria Carne a Fiului Său, îndumnezeite prin Întruparea Sa. Vedem venind spre noi chipul lui Avraam, care, încercat fiind în dragostea È™i ascultarea lui fată de Dumnezeu, a acceptat să îÈ™i sacrifice propriul fiu pentru El. Avraam de fapt preînchipuia în jertfa lui pe cea pe care o va face Dumnezeu Tatăl ÎnsuÈ™i pentru noi. Și dacă Cel pe care Îl iubeÈ™te Tatăl din VeÈ™nicie, dacă iubirea aceasta atât de mare o are pentru Fiul, È™i totuÈ™i Îl dă pentru noi oamenii, cum ne iubeÈ™te pe noi? Ne dăm seama, privind la Patimi, la Răstignire È™i la Învierea lui Hristos, că de fapt noi suntem purtaÈ›i în marea taină a iubirii lui Dumnezeu fără ca măcar vreodată să ne dăm seama cât este aceasta de mare pentru om.

Mântuitorul ne spune : rămâneÈ›i în dragostea Mea! Să rămânem în El, adică să avem încredere până la capăt că dragostea Lui nu ne minte niciodată, pentru că o regăsim în jertfa Lui. Și Jertfa Lui este El-ÎnsuÈ™i, nu este altceva. Nu ne dă nimic exterior Lui, ci se dă pe Sine ÎnsuÈ™i. Și continuă :

 

Dacă păziÈ›i poruncile Mele veÈ›i rămâne în dragostea Mea, precum È™i eu am păzit poruncile Tatălui Meu È™i rămân în dragostea Sa. Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea să rămână în voi È™i bucuria voastră să fie deplină. (In 15,10-11)

 

Nimic nu bucură sufletul mai mult decât dragostea. Dumnezeu a lăsat în omul creat după chipul Său, neliniÈ™tea până când nu va găsi adevărata iubire. Din pântecele mamei încă, din braÈ›ele părinteÈ™ti, iubirea este cea care ne aduce liniÈ™tea, È™i apoi căutăm o viață întreagă, aurul cel nepreÈ›uit al iubirii. Auzim în jurul nostru în toate circumstanÈ›ele vorbindu-se mult despre iubire. Atunci când într-adevăr simÈ›im un dram de dragoste pentru cineva, È™i este È™i reciprocitate, câtă bucurie avem în suflet? SimÈ›im că dragostea ne face mai buni, bucuroÈ™i, luminoÈ™i, iertători, nu mai vedem răul celuilalt, înÈ›elegători fiind cu toÈ›i, privind într-o altă lumină lumea, totul are sens în viață pentru că dragostea este în inimă, inundă inima. Putem înÈ›elege puÈ›in mai mult atunci bunătatea, răbdarea, încrederea lui Dumnezeu în ceea ce ne priveÈ™te. Să ne gândim cum ar putea fi iubirea Lui nesfârÈ™ită pentru noi, ce privire poate avea asupra noastră Dumnezeu care este iubire? Și dacă am simÈ›i dragostea lui Dumnezeu cea nesfârÈ™ită, în sufletul nostru oare cum am fi ? Ce lumină ne-ar putea locui ? RămâneÈ›i în dragostea mea, ca să fie bucuria mea deplină în voi! – ne cheamă Mântuitorul. Mai ales acum să ne străduim È™i să o cunoaÈ™tem,  să o cerem de la Dumnezeu, pentru că suntem în inima Patimilor Lui care ne-au adus Învierea. Toată fiinÈ›a noastră, a creÈ™tinilor, bineînÈ›eles, se impregnează de Patima Lui, de durerile Lui, dar È™i de bucuria Învierii, aÈ™a cum le-a spus mironosiÈ›elor : BucuraÈ›i-vă! Când toată fiinÈ›a noastră se impregnează de iubirea Lui, trăită cu noi în SuferinÈ›ele È™i Patimile Sale, ne trece È™i pe noi odată cu El în Înviere, în PaÈ™te. CreÈ™tini fiind, trăim din bucuria È™i dragostea la care Hristos cel Înviat ne-a făcut părtaÈ™i. 

 

Iubiți frați și surori,

Domnul Hristos a tăcut în faÈ›a celor care Îl biciuiau, dar sângele care iese din Rănile Lui ne arată că este toată dragostea Cerului acolo. Acest Trup Îl primim È™i acest Sânge, îndumnezeite, în care este toată dragostea Lui. Aceste Sfinte Daruri ne umplu pe noi de dragostea dumnezeiască.

 

Aceasta este porunca Mea, să vă iubiÈ›i unul pe altul cum v-am iubit Eu pe voi. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaÈ›a lui să È™i-o pună pentru prietenii săi. Voi sunteÈ›i prietenii Mei dacă faceÈ›i ceea ce vă poruncesc... De acum nu vă mai zic slujitori, că slujitorul nu È™tie ce face stăpânul Său, ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am arătat vouă. (In 15, 12-17)

 

La acest ceas al destăinuirilor lui Hristos către ucenicii Săi, È™i implicit către noi, aflăm cel mai minunat lucru din câte sunt sub Soare, care se arată nouă prin Cruce. Acolo ne pune Mântuitorul față în față cu măsura iubirii Sale pentru noi. Și nu ne numeÈ™te slujitori, suntem prietenii Lui, de la care aÈ™teaptă reciprocitate. Nimeni nu poate descoperii adâncimea È™i veridicitatea iubirii lui Hristos decât prin reciprocitate, căutând să ne iubim aproapele È™i căutând să Îl iubim precum El ne-a iubit. Voi sunteÈ›i prietenii mei dacă faceÈ›i ceea ce v-am poruncit. Cu iubirea cu care Eu v-am iubit, să vă iubiÈ›i unul pe altul. Ne arată Crucea! Și nu avem scăpare. Când vom fi înaintea Lui ne vom pune noi înÈ™ine întrebarea : care a fost porunca Lui dată nouă? Și vom pleca sigur capul spre pământ în fata iubirii Lui! Vom simÈ›i toată neiubirea noastră È™i față de El, È™i față de cei care ne-au ieÈ™it în cale : cei care ne-au purtat, ne-au crescut, cei care s-au învecinat cu noi într-un moment sau altul al vieÈ›ii noastre, pe toÈ›i îi purtăm în noi, în toate clipele vieÈ›ii noastre. De aceea să nu încetăm să Îi spunem : „Doamne, învață-mă să iubesc! Nu È™tiu să iubesc, nu pot să o sau să îl iubesc, dar Tu poÈ›i să iubeÈ™ti în mine.” Să Îi arătam limitele iubirii noastre, ale neÈ™tiinÈ›elor noastre, È™i să ne lăsăm învățaÈ›i de El, precum Apostolii, pentru a deveni apostoli ai iubirii Lui, pe care moartea È™i iadul nu au putut să o È›ină în chingile lor. Iubind împreună cu Hristos, precum El iubeÈ™te, descoperim bucuria nesfârÈ™ită de a iubi a Celui care este Iubirea însăși. Adică este iubirea Tatălui ÎnsuÈ™i materializată aici, răstignită È™i ea împreună cu Hristos. Pentru că Tatăl este acolo, în suferinÈ›a Fiului, este întreagă iubirea Lui È™i cea a Sfântului Duh, a Sfintei Treimi, prin care se proslăvesc Crucea È™i Îngroparea È™i Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, ca un imn de iubire a lui Dumnezeu pentru om.

 

Iubiți frați si surori,

Recunoscători È™i încredinÈ›aÈ›i iubirii pe care Hristos ne-o poartă, ne regăsim în sărbătoarea de astăzi a Învierii Lui, încrezători că în toate suferinÈ›ele, neputinÈ›ele, temerile, dar È™i în viaÈ›a noastră de zi cu zi, nu suntem singuri. IzolaÈ›i în casele noastre, încercând să evitam contaminarea cu un virus foarte agresiv care a provocat moartea multora dintre noi È™i care poate încă provoca È™i mai multă suferință în lume, am participat la o mare parte din slujbele Postului Mare, apoi din Săptămâna Patimilor È™i din noaptea de Înviere, pe ecranele noastre. Am încercat cu toÈ›ii, prin rugăciune, să fim solidari cu toÈ›i cei care sunt în suferință. Ne-am rugat È™i continuăm să ne rugăm pentru cei care se îngrijesc de cei bolnavi în spitale È™i la casele lor – medici, infirmieri È™i tot personalul spitalelor. Ne rugăm de asemenea pentru cei care ajută ducând mâncare È™i toate cele necesare persoanelor care nu pot ieÈ™i din casă. Să răsplătească Dumnezeu pe fiecare È™i să le dăruiască sănătate pentru a putea continua îngrijirea celor care se luptă cu boala provocată de virus.

Nu am putut fi împreună în bisericile noastre parohiale decât de departe, prin intermediul ecranelor. Însă dragostea noastră pentru Domnul Cel mort È™i înviat este mai mare, trăind ca niciodată până acum, mulÈ›i dintre noi, setea după cuvântul lui Dumnezeu, dorinÈ›a de a ne împărtăși cu Trupul È™i Sângele Domnului È™i lipsa celor apropiaÈ›i nouă. Să ne iertăm unii pe alÈ›ii de departe, să ne purtăm unii pe alÈ›ii în gândurile noastre È™i în dragostea noastră înaintea lui Dumnezeu. Să nu încetăm să ne rugăm È™i să rămânem uniÈ›i în Hristos Cel înviat È™i în Dumnezeu Cel în Treime lăudat, izvorul iubirii noastre È™i al comuniunii noastre în Biserică, trupul lui Hristos. Să ne străduim din răsputeri să îi învățam È™i pe cei mici È™i pe cei tineri, prin faptele noastre, ce este È™i cum este dragostea lui Hristos pentru noi si a noastră pentru El. AÈ™a să ne ajute Hristos Domnul să trăim în aceste zile, È™i să înÈ›elegem că Biserica este È™i zid, un zid de piatră, dar ca ceea ce întăreÈ™te piatra aceasta este iubirea lui Hristos trăită de cei care sunt pietrele vii ale Bisericii, credincioÈ™ii. Biserica este Iubirea lui Hristos pentru noi, È™i a noastră pentru Hristos, ea întăreÈ™te zidurile Bisericii, încercată È™i astăzi ca de altă dată în istorie, dar ocrotită de către Cel care este ViaÈ›a È™i învierea noastră. Biserica este împlinirea tainei iubirii treimice! 

 

Vă doresc tuturor, celor mari È™i celor mici, celor tineri È™i celor vârstnici, o luminoasă È™i sfântă sărbătoare a Învierii Domnului!

 

            Hristos a înviat!

 

            Al dumneavoastră de tot binele doritor È™i rugător către Hristos Cel înviat din morÈ›i,

 

 

 

                                                                                             

† Iosif,

Arhiepiscop al Europei Occidentale

și Mitropolit al Europei Occidentale și Meridionale

 

Paris, Învierea Domnului 2020

  

Programul slujirii ierarhilor MOREOM în Duminică 21 iunie 2026

Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieții)

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 07 iunie 2026

Duminica întâia după Rusalii (a Tuturor Sfinților)

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 31 mai 2026

(†) Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile). Duminica a 8-a după Paști (a Cincizecimii)

» citeste in continuare

Scrisoare pastorală a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale la luminosul Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt

Preacuviosului și Preacucernicului Cler, Cinului monahal și poporului binecredincios din cuprinsul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, Har, milă și pace de la Milostivul Dumnezeu, iar de la noi, părintești binecuvântări.

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 17 mai 2026

Duminica a 6-a după Paşti (a Orbului din naştere)

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 10 mai 2026

Duminica a 5-a după Paști (a Samarinencii)

» citeste in continuare