Nimeni sa nu se teama de moarte pentru ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului

 

 

Preacuvioși și Preacucernici Parinți,

Preacuvioase Maici,

IubiÈ›i fraÈ›i È™i surori, Hristos a înviat!

Sărbătoarea cea plină de lumină a Învierii Domnului este cea care dă sensul adevărat al vieÅ£ii noastre  creÈ™tine. Din ea ne luăm dorinÅ£a de a trăi veÈ™nic cu Dumnezeu. Însă Învierea, în care toÈ›i nădăjduim, trece prin Crucea Fiului Său, în care iubirea dumnezeiască È™i necondiÅ£ionată pentru umanitate se revarsă asupra lumii întregi. Dumnezeu-Tatăl ne încredinÅ£ează că orice cruce a noastră îÈ™i găseÈ™te alinare în Crucea Fiului Său. Orice rană a sufletului îÈ™i găseÈ™te vindecarea în rănile cuielor din mâinile È™i picioarele È™i coasta Lui, străpunse pe Cruce. Orice zbucium al sufletului pus înaintea Cruci, îl ia asupra Lui È™i nu ne lasă singuri, Crucea fiind iubirea până la moarte pentru noi, cea care înÈ›elege tot, asumă tot, poartă tot È™i „ne uneste într-un trup, omorând prin ea vraÈ™mășia, apropiindu-ne de Dumnezeu-Tatăl, într-un Duh„ (cf. Efeseni 2, 16-18).  

 Pentru orice păcat pus înaintea Crucii Lui, Hristos a strigat către Tatăl Ceresc „Părinte, iartă lor, că nu È™tiu ce fac” (Lc 23,34), iar talharului de-a dreapta Lui, care È™i-a recunoscut păcatele È™i L-a rugat să nu îl uite, i-a spus, iertându-l „...astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Lc 23,43).

Orice neputinţă a noastră, încredinÅ£ată lui Hristos, pe Cruce, Părintele Ceresc o primeÈ™te È™i face din ea păși spre Împărăţie. Toate ale noastre găsesc mângâiere în dragostea Lui, răstignita. Nu în sensul că le face să dispară, ci că le asumă, le întoarce în binecuvântare, aÈ™a cum a făcut cu propria Sa Cruce, încărcată, copleÈ™ită de păcatele,  nedreptăţile, neputinÅ£ele È™i rănile noastre, din care ne izbăveÈ™te prin Moartea È™i Învierea Sa. Cel Care ne apară în faÅ£a morÅ£ii È™i aduce iertarea de păcate nu este un om oarecare, este ÎnsuÈ™i Dumnezeu, înaintea Căruia porÅ£ile iadurilor noastre launtrice È™i a iadului celui mare È™i nemilos care încearcă să ne înghită cu orice preÅ£, se sfărâma.

O neputinţă însă greu de purtat de-a lungul vieÅ£ii noastre este frica, care ne însoÅ£eÈ™te în diferite forme, de-a lungul vieÅ£ii. Însă cea mai mare, È™i din care aproape toate fricile îÈ™i au rădăcina, este frica de moarte.  Precum ucenicii s-au înfricoÈ™at din cauza valurilor mării în furtună, aÈ™a È™i noi ne înfricoșăm de valurile furtunilor de toate felurile, din interior È™i din exterior, care cuprind  nemiloase corabia vieÅ£ii noastre. Când Apostolii erau cu Iisus în corabie pe marea agitată, cu valuri mari, i-a cuprins frica morÅ£ii. DeÈ™i El era cu ei, frica a fost mai mare decât credinÅ£a. „… Iar El, sculându-Se, a certat vântul È™i valul apei È™i ele au încetat È™i s-a făcut liniÈ™te.” (Lc 8, 24) 

 Iisus liniÈ™teÈ™te marea È™i face să tacă valurile, încredinÅ£are adusă lor È™i nouă È™i tuturor, că El este Cel Care poate aduce liniÈ™tire È™i eliberare de frica de moarte care stăpâneÈ™te inimile învolburate, în căutare de liman.  A trăit Hristos Domnul È™i frica de moarte a lui Petru, ucenicul Său, È™i a tuturor apostolilor È™i ucenicilor, frică care i-a determinat să se lepede de El, Învăţătorul È™i Prienenul lor. Petru chiar îi declarase cu multă putere că îÈ™i va da È™i viaÅ£a pentru El, dar când frica morÅ£ii a pus stăpânire pe el, s-a lepădat.

  IubiÅ£i CredincioÈ™i,

  Frica de moarte pe care a trăit-o Domnul Hristos, pe Cruce, strigandu-o înaintea Părintelui Ceresc: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Mt 27, 46), nu a fost doar frica Să, ci a fost frica întregii omeniri, din toate timpurile È™i din toate locurile, de la Adam È™i până astăzi - până la cel care moare singur È™i neajutorat, printre străini È™i oameni indiferenÅ£i - pe care a luat-o asupra Sa. Ni se anunţă, în plină pandemie, numere de oameni care mor zilnic.  Să nu uităm că cei care pleacă de multe ori fără să se aÈ™tepte, fără să se pregătească, fără să îi vadă pe cei dragi, nu sunt un număr, sau un caz. ToÅ£i sunt un suflet, cu un nume, pentru care ÎnsuÈ™i Fiul lui Dumnezeu S-a răstignit È™i a trecut prin moarte, ca pe acest suflet să îl treacă la viaţă.

A trăit Iisus frica noastră de moarte, văzută È™i cunoscută încă din primul moment al venirii noastre pe lume, cu primul pas făcut în lumea aceasta începând drumul spre ea, ca singura certitudine, dar cu toate acestea străină de ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru omul pe care l-a creat după chipul È™i asemănarea Lui. A devenit Om ca să traisca cu noi frica noastră de moarte È™i să ne elibereze de jugul ei prin Cruce È™i prin moartea Sa, dându-Se pe Sine mormântului, din care Se va ridica triumfător asupra ei, a treia zi. Sf Pavel ne încredinÅ£ează că Mântuitorul Se face părtaÈ™ nouă întru toate, pentru a lua din sufletul nostru povara acestei frici. „Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaÈ™i sângelui È™i trupului, în acelaÈ™i fel È™i El S-a împărtășit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morÅ£ii, adică pe diavolul, È™i să izbăvească pe acei pe care frică morÅ£ii îi Å£inea în robie toată viaÅ£a.” (Evrei 2, 14-15)

Åži Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune, în ziua Învierii: „…Nimeni să nu se teamă de moarte, pentru că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului ; a stins-o pe ea, Cel Å£inut de ea. Pradat-a iadul, Cel ce S-a pogorât la iad ; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui.” Să ne temem însă de păcat, el este aducător de moarte, È™i nu moarte trupească, ci moarte sufletească.

Prin Crucea, Moartea È™i Învierea Domnului Hristos È™tim de acum că orice neliniÈ™te lăuntrică, orice grijă, orice neputinţă, tot ceea ce generează în viaÅ£a noastră frică de moarte, în Hristos Cel răstignit È™i înviat, îÈ™i găseÈ™te lumina. Mântuitorul a luat totul asupra Lui, îndemnându-ne să avem grijă să creÈ™tem în credinţă în cuvântul Lui, pentru că El este Prietenul nostru, Care ne însoÅ£eÈ™te de-a lungul vieÅ£ii, până la trecerea din lumea aceasta, dacă facem ceea ce ne cere. „…Să vă iubiÅ£i unul pe altul, precum Eu v-am iubit….Voi sunteÅ£i prietenii mei, ne spune El, dacă faceÅ£i ceea ce vă poruncesc.” (Ioan 15, 12 È™i 14) „De moarte să nu ne mai temem, ci de păcat. Nu moartea a născut păcatul, ci păcatul ne-a născut nouă moartea, iar moartea este plata păcatului”, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur (Predici la Sărbători împărăteÅŸti, V, pag. 507). Doar păcatul ne mai poate despărÅ£i de Hristos Cel înviat. Dar È™i pe acesta, pe care cu toÅ£ii îl avem, să îl punem fără teamă la picioarele Lui, El l-a spălat din sufletul nostru pe Cruce, să nu ne mai fie teamă.

Iubiți frați si surori,

Anul acesta este dedicat, în Patriarhia română, tuturor celor care îÈ™i trăiesc viaÅ£a lor de creÈ™tin orthodox în toată lumea, dar È™i celor care au trecut din lumea aceasta la Domnul. Să ne purtăm unii pe alÅ£ii în rugăciune È™i să păstrăm neÈ™tirbită unitatea credinÅ£ei noastre. Este încă un an cu multe restricÅ£ii, iar aceste restricÅ£ii, cauzate de pandemia care s-a instalat de un an deja, afectează direct comunităţile noastre, neputându-ne întâlni în număr mare în biserici. Dar putem rămâne în legătură cu preoÅ£ii È™i comunităţile prin multe mijloace. Să nu-i uităm nici pe cei adormiÅ£i în Domnul, din familiile noastre, să îi pomenim în rugăciuni È™i să ne îngrijim de mormintele lor, dacă le avem în ţările în care trăim. Rugăciunea noastră pentru ei este dovada că i-am iubit È™i îi iubim.

Trăim în aceste vremuri de pandemie, în toată Europa È™i în toată lumea, cu multe frici, neliniÈ™ti È™i griji: să nu ne îmbolnăvim, să nu îi pierdem pe cei dragi, să putem trăi în libertate, să nu pierdem de pe o zi pe alta locul de muncă, să facem o lume mai bună pentru copiii noÈ™tri, să nu distrugem planeta acesta È™i toate cele pe care Dumnezeu le-a pus pe ea în grija noastră. Toate grijile È™i preocupările să le punem în rugăciune înaintea lui Dumnezeu Cel Bun È™i milostiv, iubitorul de oameni, fiind la rândul nostru buni È™i milostivi, împărtășind în jurul nostru bunătatea È™i iubirea pe care Dumnezeu le-a pus în noi din abundenţă, neuitându-i pe toÅ£i cei care se străduiesc să facă viaÅ£a noastră mai bună, care se străduiesc să găsească soluÅ£ii pentru toate bolile È™i pericolele care ne fac astăzi viaÅ£a mai grea È™i mai nesigură.

În toate să cerem ajutorul È™i binecuvântarea Celui ce ne-a adus, nouă È™i lumii întregi, bucuria È™i lumina prin Învierea Sa din morÅ£i, È™i ne-a încredinÅ£at de dragostea Lui fără margini.

Sfintele Sărbători de Paști să vă aducă tuturor sănătate trupească și sufletească, bucurie, pace, nădejde și dragoste!

Hristos a înviat!

Al vostru către Hristos Cel înviat împreună rugător È™i de tot binele doritor,

 

† Mitropolitul Iosif

Paris, Învierea Domnului 2021