Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2013
Preaiubitului cler, cinului monahal ÅŸi dreptmăritorilor creÅŸtini din cuprinsul Patriarhiei Române,
Har, milă ÅŸi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul ÅŸi Sfântul Duh, iar de la noi părinteÅŸti binecuvântări!
În fiecare an, în această primă Duminică din Postul PaÅŸtilor, sărbătorim biruinÅ£a dreptei credinÅ£e asupra tuturor ereziilor ÅŸi a altor învăÅ£ături greÅŸite ÅŸi, în acelaÅŸi timp, ne aducem aminte cu evlavie de toÅ£i cei care ÅŸi-au închinat viaÅ£a lui Hristos ÅŸi Sfintei Sale Biserici, precum ÅŸi de cei care au luptat de-a lungul veacurilor pentru apărarea dreptei-credinÅ£e cea „dată sfinÅ£ilor, odată pentru totdeauna" (Iuda 1, 3).
După ce ÅŸi-a dobândit libertatea de credinÅ£ă ÅŸi cult prin Edictul de la Mediolanum, din anul 313, al Sfântului împărat Constantin cel Mare, Biserica ÅŸi-a apărat unitatea ÅŸi învăÅ£ătura de credinÅ£ă, formulată de SfinÅ£ii PărinÅ£i în hotărârile dogmatice ÅŸi canonice ale celor ÅŸapte Sinoade Ecumenice, pe temeiul Sfintei Scripturi ÅŸi al Sfintei TradiÅ£ii. Însă, dintre toate biruinÅ£ele sale, numai cea referitoare la învăÅ£ătura despre sfintele icoane a fost proclamată în chip solemn ca BiruinÅ£ă a Ortodoxiei, fiind sărbătorită de Biserică începând cu data de 11 martie 843, în prima duminică din Postul Mare, numită Duminica Ortodoxiei.
ÎnvăÅ£ătura de credinÅ£ă despre sfintele icoane a fost formulată de Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787, care, pe temeiul cuvintelor Sfântului Apostol ÅŸi Evanghelist Ioan: „Åži Cuvântul S-a făcut trup ÅŸi S-a sălăÅŸluit între noi" (Ioan 1, 14), mărturiseÅŸte: „după cum chipul cinstitei ÅŸi de viaÅ£ă făcătoarei Cruci, asemenea să se aÅŸeze ÅŸi cinstitele ÅŸi sfintele icoane, făcute în culori sau mozaic, sau din alt material potrivit, în Sfintele Biserici ale lui Dumnezeu, pe sfintele vase ÅŸi veÅŸminte, pe pereÅ£i ÅŸi pe scânduri, în case ÅŸi pe drumuri, ÅŸi adică icoana Domnului ÅŸi Dumnezeului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ÅŸi cea a Sfintei Preacuratei noastre Stăpâne, de Dumnezeu Născătoare, ale cinstiÅ£ilor Îngeri ÅŸi ale tuturor sfinÅ£ilor ÅŸi cuvioÅŸilor bărbaÅ£i. Căci dacă vor fi văzuÅ£i mai des zugrăviÅ£i pe icoane, cu atât mai vii vor fi în faÅ£a respectivilor, care îi privesc, reînviindu-se memoria ÅŸi dorul de prototipul lor, le vor săruta ÅŸi le vor da închinarea cinstită, dar nu adorarea deplină, care după credinÅ£a noastră se cuvine numai firii dumnezeieÅŸti" (Dr. Nicodim MilaÅŸ, Canoanele Bisericii Ortodoxe, vol. I, partea I, Tipografia Diecezană Arad, 1930, pp. 39-40)
Icoana lui Dumnezeu-Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos, este mărturia întrupării Sale adevărate ÅŸi sfinÅ£itoare. Din acest motiv icoana este numită ÅŸi Evanghelia în imagini. În această privinÅ£ă, Sfântul Vasile cel Mare ne învaÅ£ă zicând: „Ceea ce cuvântul comunică prin auz, pictura o arată în chip tăcut, prin reprezentare" (Leonid Uspensky, Teologia icoanei, trad. de Teodor Baconsky, Ed. Anastasia, BucureÅŸti, 1994, p. 93), ÅŸi „cinstea dată chipului trece asupra prototipului"( Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, XVIII, Col. 149, trad. de Pr. prof. dr. Constantin CorniÅ£escu, în col. PSB 12, EIBMBOR, BucureÅŸti, 1988, p. 60), care se află în cer.
Cu toate acestea, în veacurile VIII ÅŸi IX, Biserica s-a confruntat cu o luptă făÅ£iÅŸă împotriva cinstirii sfintelor icoane a celor care tăgăduiau tradiÅ£ia reprezentării Mântuitorului Iisus Hristos ÅŸi a sfinÅ£ilor ÅŸi considerau că icoanele nu trebuie cinstite sau venerate. Potrivnicii sfintelor icoane nu puteau înÅ£elege faptul că, în icoana lui Hristos, este reprezentat chipul Persoanei Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om, nu Dumnezeirea nevăzută. Răspunzând celor care erau potrivnici sfintelor icoane, Sfântul Ioan Damaschin explică: „Zugrăvesc pe Dumnezeu nevăzut nu ca nevăzut, ci ca Unul care S-a făcut văzut prin participare la trup ÅŸi sânge (Evrei 2, 14). Nu zugrăvesc Dumnezeirea nevăzută, ci zugrăvesc trupul văzut al lui Dumnezeu. Dacă este cu neputinÅ£ă să se zugrăvească sufletul, cu cât mai mult Dumnezeu, Care a dat sufletului imaterialitatea!" (Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaÅŸtilor, III, 6, trad. de Pr. prof. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, BucureÅŸti, 1998, p. 128).
De aceea, a respinge cinstirea icoanei înseamnă a respinge taina întrupării sau a înomenirii Fiului lui Dumnezeu ÅŸi a nesocoti întreaga lucrare de mântuire a neamului omenesc.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Omul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu cel Sfânt, are chemarea să ajungă, printr-o viaÅ£ă curată, la „asemănarea cu Dumnezeu", potrivit poruncii lui Dumnezeu: „FiÅ£i sfinÅ£i, pentru că Eu sunt Sfânt" (1 Petru 1, 16). De aceea, SfinÅ£ii Apostoli îndeamnă pe creÅŸtini, zicând: „Ca fii ascultători, nu vă potriviÅ£i poftelor de mai înainte, din vremea neÅŸtiinÅ£ei voastre, ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiÅ£i ÅŸi voi înÅŸivă sfinÅ£i în toată petrecerea vieÅ£ii" (1 Petru 1, 14-15). Sau: „Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinÅ£irea voastră..." (1 Tesaloniceni 4, 3). Prin urmare, icoanele pictate înfăÅ£iÅŸează nu chipul omului stricăcios, ci chipul omului luminat ÅŸi sfinÅ£it prin harul lui Dumnezeu, dăruit oamenilor prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ÅŸi împărtăÅŸit de Duhul Sfânt, pentru ca oamenii să devină „fii ai lui Dumnezeu” (cf. Ioan 1, 12), după har.
Icoanele ÅŸi picturile bisericilor ÅŸi mănăstirilor ne înfăÅ£iÅŸează unirea firii umane cu harul dumnezeiesc într-o armonie sau măsură cumpănită. Această măsură cumpănită este o expresie liturgică a învăÅ£ăturii de credinÅ£ă formulată de SfinÅ£ii PărinÅ£i de la Sinodul al IV-lea Ecumenic prin care mărturisim neîncetat: „pe Unul ÅŸi AcelaÅŸi Hristos, Fiu, Domn, Unul-Născut, cunoscut în două firi în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărÅ£it, nedespărÅ£it" (Pr. prof. Dumitru Stăniloae, DefiniÅ£ia dogmatică de la Calcedon, în Ortodoxia, anul III, nr. 2-3/1951, p. 409). Potrivit acestei formulări, omul sfânt este om înduhovnicit ÅŸi transfigurat, aÅŸa cum este reprezentat în picturile murale ÅŸi icoanele ortodoxe de tradiÅ£ie bizantină, iar nu redus la estetica trupului material nespiritualizat, aÅŸa cum este redat adesea în arta religioasă a RenaÅŸterii. Trebuie însă precizat că o icoană devine pe deplin icoană numai prin actul sfinÅ£irii ei, care „schiÅ£ează un hotar de netrecut între un tablou religios - fie el chiar unul superior după cuprinsul lui religios ÅŸi realizarea lui artistică - ÅŸi o icoană, oricât ar fi ea de modestă în această privinÅ£ă. SfinÅ£irea este acÅ£iunea tainică a Bisericii în timpul căreia „se sfinÅ£eÅŸte icoana aceasta cu harul Sfântului Duh" [...]. De aceea, trebuie să spunem că nu orice reprezentare, nu orice icoană are puterea iconicităÅ£ii, ci numai cea sfinÅ£ită" (Pr. Serghei Bulgakov, Icoana ÅŸi cinstirea sfintelor icoane, trad. de Ierom. Paulin Lecca, Ed. Anastasia, BucureÅŸti, 2000, pp. 148, 153).
Pe de altă parte, icoanele ne ajută să ne exprimăm ÅŸi dragostea pentru Dumnezeu. Dacă, din iubire, purtăm cu noi ÅŸi în casele noastre imagini ale rudelor ÅŸi oamenilor apropiaÅ£i, cu atât mai mult suntem datori să arătăm evlavie faÅ£ă de icoanele Mântuitorului, ale Maicii Domnului ÅŸi ale sfinÅ£ilor, împodobind cu ele casele, spre sfinÅ£ire ÅŸi binecuvântare. Sfintele icoane sunt, totodată, o vedere duhovnicească a frumuseÅ£ilor ÅŸi învăÅ£ăturilor Sfintei Scripturi prezentate în culori ÅŸi o cale de cunoaÅŸtere ÅŸi urmare a modelelor de credinÅ£ă, iubire ÅŸi milostenie ale sfinÅ£ilor.
În aceste vremuri de criză economică, morală ÅŸi socială, de indiferentism ÅŸi individualism,rugăciunea smerită ÅŸi plină de credinÅ£ă săvârÅŸită în faÅ£a sfintelor icoane ne ajută să ne luminăm mintea pentru a fugi de păcate ÅŸi a săvârÅŸi fapte bune, să ne încălzim inima ÅŸi să apărăm dreapta credinÅ£ă în faÅ£a rătăcirilor de tot felul ÅŸi să ne întărim voinÅ£a de a lucra pentru binele Bisericii ÅŸi al poporului nostru.
IubiÅ£i fraÅ£i ÅŸi surori în Domnul,
Chipul omului înnoit din sfintele noastre icoane este chipul omului care a iubit pe Domnul Dumnezeu din toată inima sa, din tot sufletul, din toată puterea ÅŸi din tot cugetul, iar pe aproapele său, ca pe sine însuÅŸi (cf. Luca 10, 27). AÅŸadar, nu putem spune că iubim pe Dumnezeu, dacă urâm pe fratele nostru (cf. 1 Ioan 4, 20); trebuie să iubim pe fratele nostru, nu numai cu vorba, ci ÅŸi cu fapta ÅŸi cu adevărul (cf. 1 Ioan 3, 18).
Luând aminte că fapta cea bună este dovada ÅŸi măsura vieÅ£ii noastre creÅŸtine, pe temeiul Sfintei Scripturi, aflăm din VieÅ£ile SfinÅ£ilor ÅŸi din învăÅ£ăturile SfinÅ£ilor PărinÅ£i că rugăciunile personale ÅŸi nevoinÅ£ele noastre duhovniceÅŸti îÅŸi găsesc împlinirea în faptele milosteniei, ca fapte ale dragostei adevărate, care „acoperă mulÅ£ime de păcate" (1 Petru 4, 8) ÅŸi biruiesc în faÅ£a judecăÅ£ii (cf. Iacov 2, 13), făcându-ne milostivi precum Dumnezeu este milostiv (cf. Luca 6, 36).
La acest început de urcuÅŸ duhovnicesc din Postul Sfintelor PaÅŸti, îndreptăm un cuvânt de suflet către toÅ£i preoÅ£ii ÅŸi credincioÅŸii Sfintei noastre Biserici ca, după obiceiul îndătinat din Duminica Ortodoxiei ÅŸi a cinstirii sfintelor icoane, să participe cu dărnicie la colecta organizată în toate parohiile ÅŸi mănăstirile din cuprinsul Patriarhiei Române ÅŸi să dea fiecare cum socoteÅŸte cu inima sa (cf. 2 Corinteni 9, 7) pentru ajutorarea semenilor noÅŸtri mai lipsiÅ£i decât noi, adică a „fraÅ£ilor prea mici" ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Darurile băneÅŸti ale dumneavoastră se vor aduna înFondul Central Misionar, care va fi folosit de Biserică ÅŸi în acest an la sprijinirea activităÅ£ilor sale misionare, la edificarea ÅŸi întreÅ£inerea de biserici ÅŸi aÅŸezăminte social-filantropice, precum ÅŸi la sprijinirea parohiilor sărace din eparhii. Să nu uităm nici de responsabilitatea noastră comună faÅ£ă de fiii Bisericii noastre, aflaÅ£i în afara hotarelor Å£ării, care au nevoie de ajutor pentru păstrarea credinÅ£ei ortodoxe ÅŸi a spiritualităÅ£ii româneÅŸti.
Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să vă răsplătească dărnicia arătată prin colecta din anul trecut pentru Fondul Central Misionar ÅŸi vă îndemnăm să continuaÅ£i a uni rugăciunea cu fapta de milostenie ÅŸi anul acesta, bine ÅŸtiind, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, că: „Dumnezeu iubeÅŸte pe cel care dă cu voie bună" (2 Corinteni 9, 7).
Vă îmbrăÅ£iÅŸăm cu părintească dragoste ÅŸi ne rugăm ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos ÅŸi dragostea lui Dumnezeu Tatăl ÅŸi împărtăÅŸirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toÅ£i! Amin!
21 Martie 2013
Alte ştiri
- - Mesajul Patriarhului Daniel la Duminica migranților români: În biserică, românii din străinătate se simt ca acasă
- - Programul slujirii ierarhilor MOREOM - Duminică 16 august 2026
- - Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Sâmbătă 15 august 2026
- - Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 09 august 2026
- - Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Joi 06 august 2026
Actualităţi
Mesajul Patriarhului Daniel la Duminica migranților români: În biserică, românii din străinătate se simt ca acasă
Programul slujirii ierarhilor MOREOM - Duminică 16 august 2026
Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv)
Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Sâmbătă 15 august 2026
(†) Adormirea Maicii Domnului
Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 09 august 2026
Duminica a 10-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)
Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Joi 06 august 2026
(†) Schimbarea la Faţă a Domnului
Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 02 august 2026
Duminica a 9-a după Rusalii (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii)
