Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2013


descarca PDF

Preaiubitului cler, cinului monahal ÅŸi dreptmăritorilor creÅŸtini din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă ÅŸi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul ÅŸi Sfântul Duh, iar de la noi părinteÅŸti binecuvântări!

PreacuvioÅŸi ÅŸi Preacucernici PărinÅ£i,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,

În fiecare an, în această primă Duminică din Postul PaÅŸtilor, sărbătorim biruinÅ£a dreptei credinÅ£e asupra tuturor ereziilor ÅŸi a altor învăÅ£ături greÅŸite ÅŸi, în acelaÅŸi timp, ne aducem aminte cu evlavie de toÅ£i cei care ÅŸi-au închinat viaÅ£a lui Hristos ÅŸi Sfintei Sale Biserici, precum ÅŸi de cei care au luptat de-a lungul veacurilor pentru apărarea dreptei-credinÅ£e cea „dată sfinÅ£ilor, odată pentru totdeauna" (Iuda 1, 3).

După ce ÅŸi-a dobândit libertatea de credinÅ£ă ÅŸi cult prin Edictul de la Mediolanum, din anul 313, al Sfântului împărat Constantin cel Mare, Biserica ÅŸi-a apărat unitatea ÅŸi învăÅ£ătura de credinÅ£ă, formulată de SfinÅ£ii PărinÅ£i în hotărârile dogmatice ÅŸi canonice ale celor ÅŸapte Sinoade Ecumenice, pe temeiul Sfintei Scripturi ÅŸi al Sfintei TradiÅ£ii. Însă, dintre toate biruinÅ£ele sale, numai cea referitoare la învăÅ£ătura despre sfintele icoane a fost proclamată în chip solemn ca BiruinÅ£ă a Ortodoxiei, fiind sărbătorită de Biserică începând cu data de 11 martie 843, în prima duminică din Postul Mare, numită Duminica Ortodoxiei.

ÎnvăÅ£ătura de credinÅ£ă despre sfintele icoane a fost formulată de Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787, care, pe temeiul cuvintelor Sfântului Apostol ÅŸi Evanghelist Ioan: „Åži Cuvântul S-a făcut trup ÅŸi S-a sălăÅŸluit între noi" (Ioan 1, 14), mărturiseÅŸte: „după cum chipul cinstitei ÅŸi de viaÅ£ă făcătoarei Cruci, asemenea să se aÅŸeze ÅŸi cinstitele ÅŸi sfintele icoane, făcute în culori sau mozaic, sau din alt material potrivit, în Sfintele Biserici ale lui Dumnezeu, pe sfintele vase ÅŸi veÅŸminte, pe pereÅ£i ÅŸi pe scânduri, în case ÅŸi pe drumuri, ÅŸi adică icoana Domnului ÅŸi Dumnezeului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ÅŸi cea a Sfintei Preacuratei noastre Stăpâne, de Dumnezeu Născătoare, ale cinstiÅ£ilor Îngeri ÅŸi ale tuturor sfinÅ£ilor ÅŸi cuvioÅŸilor bărbaÅ£i. Căci dacă vor fi văzuÅ£i mai des zugrăviÅ£i pe icoane, cu atât mai vii vor fi în faÅ£a respectivilor, care îi privesc, reînviindu-se memoria ÅŸi dorul de prototipul lor, le vor săruta ÅŸi le vor da închinarea cinstită, dar nu adorarea deplină, care după credinÅ£a noastră se cuvine numai firii dumnezeieÅŸti" (Dr. Nicodim MilaÅŸ, Canoanele Bisericii Ortodoxe, vol. I, partea I, Tipografia Diecezană Arad, 1930, pp. 39-40)

Icoana lui Dumnezeu-Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos, este mărturia întrupării Sale adevărate ÅŸi sfinÅ£itoare. Din acest motiv icoana este numită ÅŸi Evanghelia în imagini. În această privinÅ£ă, Sfântul Vasile cel Mare ne învaÅ£ă zicând: „Ceea ce cuvântul comunică prin auz, pictura o arată în chip tăcut, prin reprezentare" (Leonid Uspensky, Teologia icoanei, trad. de Teodor Baconsky, Ed. Anastasia, BucureÅŸti, 1994, p. 93), ÅŸi „cinstea dată chipului trece asupra prototipului"( Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, XVIII, Col. 149, trad. de Pr. prof. dr. Constantin CorniÅ£escu, în col. PSB 12, EIBMBOR, BucureÅŸti, 1988, p. 60), care se află în cer.

Cu toate acestea, în veacurile VIII ÅŸi IX, Biserica s-a confruntat cu o luptă făÅ£iÅŸă împotriva cinstirii sfintelor icoane a celor care tăgăduiau tradiÅ£ia reprezentării Mântuitorului Iisus Hristos ÅŸi a sfinÅ£ilor ÅŸi considerau că icoanele nu trebuie cinstite sau venerate. Potrivnicii sfintelor icoane nu puteau înÅ£elege faptul că, în icoana lui Hristos, este reprezentat chipul Persoanei Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om, nu Dumnezeirea nevăzută. Răspunzând celor care erau potrivnici sfintelor icoane, Sfântul Ioan Damaschin explică: „Zugrăvesc pe Dumnezeu nevăzut nu ca nevăzut, ci ca Unul care S-a făcut văzut prin participare la trup ÅŸi sânge (Evrei 2, 14). Nu zugrăvesc Dumnezeirea nevăzută, ci zugrăvesc trupul văzut al lui Dumnezeu. Dacă este cu neputinÅ£ă să se zugrăvească sufletul, cu cât mai mult Dumnezeu, Care a dat sufletului imaterialitatea!" (Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaÅŸtilor, III, 6, trad. de Pr. prof. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, BucureÅŸti, 1998, p. 128).

ÎnÅ£elegem de aici că cel care cinsteÅŸte icoana lui Hristos cinsteÅŸte de fapt pe Cel pictat pe ea, adică pe Hristos Mântuitorul, pe Fiul lui Dumnezeu Cel veÅŸnic, Care S-a făcut om pentru a dărui oamenilor viaÅ£a veÅŸnică. Cel Unul Sfânt S-a făcut om pentru a sfinÅ£i pe oameni.

De aceea, a respinge cinstirea icoanei înseamnă a respinge taina întrupării sau a înomenirii Fiului lui Dumnezeu ÅŸi a nesocoti întreaga lucrare de mântuire a neamului omenesc.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Omul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu cel Sfânt, are chemarea să ajungă, printr-o viaÅ£ă curată, la „asemănarea cu Dumnezeu", potrivit poruncii lui Dumnezeu: „FiÅ£i sfinÅ£i, pentru că Eu sunt Sfânt" (1 Petru 1, 16). De aceea, SfinÅ£ii Apostoli îndeamnă pe creÅŸtini, zicând: „Ca fii ascultători, nu vă potriviÅ£i poftelor de mai înainte, din vremea neÅŸtiinÅ£ei voastre, ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiÅ£i ÅŸi voi înÅŸivă sfinÅ£i în toată petrecerea vieÅ£ii" (1 Petru 1, 14-15). Sau: „Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinÅ£irea voastră..." (1 Tesaloniceni 4, 3). Prin urmare, icoanele pictate înfăÅ£iÅŸează nu chipul omului stricăcios, ci chipul omului luminat ÅŸi sfinÅ£it prin harul lui Dumnezeu, dăruit oamenilor prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ÅŸi împărtăÅŸit de Duhul Sfânt, pentru ca oamenii să devină „fii ai lui Dumnezeu” (cf. Ioan 1, 12), după har.

ConÅ£inutul ÅŸi mesajul icoanei ortodoxe mărturisesc, pe de o parte, adevărul că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, iar pe de altă parte, adevărul că omul poate ajunge la înfiere ÅŸi îndumnezeire prin harul dumnezeiesc. SfinÅ£ii PărinÅ£i ai Bisericii ne învaÅ£ă că Maica Domnului este mai presus decât toÅ£i sfinÅ£ii ÅŸi cea mai cinstită dintre sfinÅ£i, fiind „cea plină de har" (Luca 1, 28), întrucât a născut ca om pe Fiul lui Dumnezeu, pe Iisus Hristos. Chipul înnoit al omului sfinÅ£it ÅŸi îndumnezeit prin har ni-l arată ÅŸi icoanele sfinÅ£ilor. Din acest motiv, imaginea care nu transmite acest mesaj al sfinÅ£eniei nu este icoană, ci doar un tablou religios, chiar dacă este o imagine plăcută la vedere. Prin urmare, cinstirea icoanei lui Hristos ne apropie ÅŸi mai mult de El, prin harul sfinÅ£itor al relaÅ£iei dintre icoană ÅŸi Prototip. Icoana ne întăreÅŸte credinÅ£a în dumnezeirea ÅŸi umanitatea lui Hristos ÅŸi în comuniunea sau legătura Lui cu noi, chiar după ÎnălÅ£area Sa la Cer: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârÅŸitul veacului" (Matei 28, 20). De asemenea, rugăciunile rostite în faÅ£a icoanei Maicii Domnului ÅŸi înaintea icoanelor tuturor sfinÅ£ilor ne apropie ÅŸi mai mult de Dumnezeu ÅŸi de sfinÅ£ii Lui, astfel încât putem spune, împreună cu psalmistul, că: „Minunat este Dumnezeu întru sfinÅ£ii Săi" (Psalmi 67, 36).

Icoanele ÅŸi picturile bisericilor ÅŸi mănăstirilor ne înfăÅ£iÅŸează unirea firii umane cu harul dumnezeiesc într-o armonie sau măsură cumpănită. Această măsură cumpănită este o expresie liturgică a învăÅ£ăturii de credinÅ£ă formulată de SfinÅ£ii PărinÅ£i de la Sinodul al IV-lea Ecumenic prin care mărturisim neîncetat: „pe Unul ÅŸi AcelaÅŸi Hristos, Fiu, Domn, Unul-Născut, cunoscut în două firi în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărÅ£it, nedespărÅ£it" (Pr. prof. Dumitru Stăniloae, DefiniÅ£ia dogmatică de la Calcedon, în Ortodoxia, anul III, nr. 2-3/1951, p. 409). Potrivit acestei formulări, omul sfânt este om înduhovnicit ÅŸi transfigurat, aÅŸa cum este reprezentat în picturile murale ÅŸi icoanele ortodoxe de tradiÅ£ie bizantină, iar nu redus la estetica trupului material nespiritualizat, aÅŸa cum este redat adesea în arta religioasă a RenaÅŸterii. Trebuie însă precizat că o icoană devine pe deplin icoană numai prin actul sfinÅ£irii ei, care „schiÅ£ează un hotar de netrecut între un tablou religios - fie el chiar unul superior după cuprinsul lui religios ÅŸi realizarea lui artistică - ÅŸi o icoană, oricât ar fi ea de modestă în această privinÅ£ă. SfinÅ£irea este acÅ£iunea tainică a Bisericii în timpul căreia „se sfinÅ£eÅŸte icoana aceasta cu harul Sfântului Duh" [...]. De aceea, trebuie să spunem că nu orice reprezentare, nu orice icoană are puterea iconicităÅ£ii, ci numai cea sfinÅ£ită" (Pr. Serghei Bulgakov, Icoana ÅŸi cinstirea sfintelor icoane, trad. de Ierom. Paulin Lecca, Ed. Anastasia, BucureÅŸti, 2000, pp. 148, 153).

Desigur, putem să ne întrebăm care este folosul duhovnicesc al cinstirii sfintelor icoane ÅŸi cât de mult ne ajută acestea în viaÅ£a noastră? Încă de la Botez, prin însuÅŸi numele care ni se dă,primim lumina ÅŸi ocrotirea sfântului al cărui nume îl vom purta întreaga viaÅ£ă. Apoi, crescând, avem nevoie de sfintele icoane pentru întărirea credinÅ£ei ÅŸi evlaviei, deoarece sfinÅ£ii pictaÅ£i pe ele sunt învăÅ£ători ÅŸi rugători pentru noi. Pe parcursul vieÅ£ii, fiecare dintre noi avem nevoie de sfintele icoane pentru rememorarea lucrării mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu ÅŸi a faptelor de sfinÅ£enie ale celor care L-au urmat, astfel încât, privind chipurile lor, vom simÅ£i ÅŸi noi chemarea de a le urma pilda tăriei în credinÅ£ă ÅŸi a vieÅ£ii lor de sfinÅ£enie.

Pe de altă parte, icoanele ne ajută să ne exprimăm ÅŸi dragostea pentru Dumnezeu. Dacă, din iubire, purtăm cu noi ÅŸi în casele noastre imagini ale rudelor ÅŸi oamenilor apropiaÅ£i, cu atât mai mult suntem datori să arătăm evlavie faÅ£ă de icoanele Mântuitorului, ale Maicii Domnului ÅŸi ale sfinÅ£ilor, împodobind cu ele casele, spre sfinÅ£ire ÅŸi binecuvântare. Sfintele icoane sunt, totodată, o vedere duhovnicească a frumuseÅ£ilor ÅŸi învăÅ£ăturilor Sfintei Scripturi prezentate în culori ÅŸi o cale de cunoaÅŸtere ÅŸi urmare a modelelor de credinÅ£ă, iubire ÅŸi milostenie ale sfinÅ£ilor.

Astăzi este prima duminică din Postul Mare, pe care o sărbătorim liturgic ÅŸi duhovniceÅŸte ca fiindDuminica Ortodoxiei ÅŸi a sfintelor icoane. Iar pentru că cinstirea arătată icoanelor se ridică la sfinÅ£ii pictaÅ£i pe ele, noi folosim această sărbătoare pentru a vă îndruma părinteÅŸte: să vă închinaÅ£i cu credinÅ£ă ÅŸi evlavie în faÅ£a sfintelor icoane ori de câte ori intraÅ£i în biserică, rugându-vă sfinÅ£ilor reprezentaÅ£i pe ele; să aÅŸezaÅ£i la loc de frunte în casele voastre icoane sfinÅ£ite, mai ales ale sfântului ocrotitor, ÅŸi să le cinstiÅ£i prin aprinderea candelei, închinare ÅŸi rugăciune evlavioasă zilnică; să purtaÅ£i în călătoriile voastre icoanele sfinÅ£ite ale Mântuitorului, Maicii Domnului ÅŸi ale sfinÅ£ilor ocrotitori, ca să vă fie spre ajutor ÅŸi izbăvire de primejdii; să dăruiÅ£i o icoană sfinÅ£ită unui copil la primirea Tainei Sfântului Botez sau tinerilor care primesc Taina Sfintei Cununii, pentru sfinÅ£irea familiei; să aduceÅ£i liniÅŸte ÅŸi tămăduire sufletească în viaÅ£a unui bolnav aflat pe patul de suferinÅ£ă, oferindu-i o icoană sfinÅ£ită; să mergeÅ£i în pelerinaj individual sau organizat de Biserică la icoanele făcătoare de minuni din Å£ară ÅŸi de la locurile sfinte ale Ortodoxiei de peste hotare, pentru a primi întărire în credinÅ£ă, pace sufletească, vindecare de boli ÅŸi de suferinÅ£e ÅŸi ajutor în necazurile vieÅ£ii.

În aceste vremuri de criză economică, morală ÅŸi socială, de indiferentism ÅŸi individualism,rugăciunea smerită ÅŸi plină de credinÅ£ă săvârÅŸită în faÅ£a sfintelor icoane ne ajută să ne luminăm mintea pentru a fugi de păcate ÅŸi a săvârÅŸi fapte bune, să ne încălzim inima ÅŸi să apărăm dreapta credinÅ£ă în faÅ£a rătăcirilor de tot felul ÅŸi să ne întărim voinÅ£a de a lucra pentru binele Bisericii ÅŸi al poporului nostru.

IubiÅ£i fraÅ£i ÅŸi surori în Domnul,

Chipul omului înnoit din sfintele noastre icoane este chipul omului care a iubit pe Domnul Dumnezeu din toată inima sa, din tot sufletul, din toată puterea ÅŸi din tot cugetul, iar pe aproapele său, ca pe sine însuÅŸi (cf. Luca 10, 27). AÅŸadar, nu putem spune că iubim pe Dumnezeu, dacă urâm pe fratele nostru (cf. 1 Ioan 4, 20); trebuie să iubim pe fratele nostru, nu numai cu vorba, ci ÅŸi cu fapta ÅŸi cu adevărul (cf. 1 Ioan 3, 18).

Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat cel mai frumos exemplu de iubire a aproapelui nostru prin Pilda Samarineanului milostiv (Luca 10, 30-37) ÅŸi ne-a arătat, de asemenea, că dragostea cea vie către aproapele nostru trebuie arătată ajutând pe cei flămânzi sau însetaÅ£i, pe cei goi, pe cei străini, pe cei bolnavi, pe cei întemniÅ£aÅ£i, pe care El ÎnsuÅŸi îi numeÅŸte „fraÅ£i ai Mei prea mici" (Matei 25, 35-40).

Luând aminte că fapta cea bună este dovada ÅŸi măsura vieÅ£ii noastre creÅŸtine, pe temeiul Sfintei Scripturi, aflăm din VieÅ£ile SfinÅ£ilor ÅŸi din învăÅ£ăturile SfinÅ£ilor PărinÅ£i că rugăciunile personale ÅŸi nevoinÅ£ele noastre duhovniceÅŸti îÅŸi găsesc împlinirea în faptele milosteniei, ca fapte ale dragostei adevărate, care „acoperă mulÅ£ime de păcate" (1 Petru 4, 8) ÅŸi biruiesc în faÅ£a judecăÅ£ii (cf. Iacov 2, 13), făcându-ne milostivi precum Dumnezeu este milostiv (cf. Luca 6, 36).

La acest început de urcuÅŸ duhovnicesc din Postul Sfintelor PaÅŸti, îndreptăm un cuvânt de suflet către toÅ£i preoÅ£ii ÅŸi credincioÅŸii Sfintei noastre Biserici ca, după obiceiul îndătinat din Duminica Ortodoxiei ÅŸi a cinstirii sfintelor icoane, să participe cu dărnicie la colecta organizată în toate parohiile ÅŸi mănăstirile din cuprinsul Patriarhiei Române ÅŸi să dea fiecare cum socoteÅŸte cu inima sa (cf. 2 Corinteni 9, 7) pentru ajutorarea semenilor noÅŸtri mai lipsiÅ£i decât noi, adică a „fraÅ£ilor prea mici" ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Darurile băneÅŸti ale dumneavoastră se vor aduna înFondul Central Misionar, care va fi folosit de Biserică ÅŸi în acest an la sprijinirea activităÅ£ilor sale misionare, la edificarea ÅŸi întreÅ£inerea de biserici ÅŸi aÅŸezăminte social-filantropice, precum ÅŸi la sprijinirea parohiilor sărace din eparhii. Să nu uităm nici de responsabilitatea noastră comună faÅ£ă de fiii Bisericii noastre, aflaÅ£i în afara hotarelor Å£ării, care au nevoie de ajutor pentru păstrarea credinÅ£ei ortodoxe ÅŸi a spiritualităÅ£ii româneÅŸti.

Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să vă răsplătească dărnicia arătată prin colecta din anul trecut pentru Fondul Central Misionar ÅŸi vă îndemnăm să continuaÅ£i a uni rugăciunea cu fapta de milostenie ÅŸi anul acesta, bine ÅŸtiind, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, că: „Dumnezeu iubeÅŸte pe cel care dă cu voie bună" (2 Corinteni 9, 7).

Vă îmbrăÅ£iÅŸăm cu părintească dragoste ÅŸi ne rugăm ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos ÅŸi dragostea lui Dumnezeu Tatăl ÅŸi împărtăÅŸirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toÅ£i! Amin! 

PREÅžEDINTELE SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE,
† DANIEL
Arhiepiscopul BucureÅŸtilor,
Mitropolitul Munteniei ÅŸi Dobrogei,
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
† Teofan
 Arhiepiscopul IaÅŸilor
 Mitropolitul Moldovei ÅŸi Bucovinei
† LaurenÅ£iu 
Arhiepiscopul Sibiului 
ÅŸi Mitropolitul Ardealului
† Andrei
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului 
ÅŸi Mitropolitul Clujului, MaramureÅŸului ÅŸi Sălajului
† Irineu 
Arhiepiscopul Craiovei 
ÅŸi Mitropolitul Olteniei
† Nicolae 
Arhiepiscopul TimiÅŸoarei 
ÅŸi Mitropolitul Banatului
† Petru
 Arhiepiscopul ChiÅŸinăului, 
Mitropolitul Basarabiei ÅŸi Exarh al Plaiurilor
† Iosif
Arhiepiscopul Ortodox Român
al Europei Occidentale
ÅŸi Mitropolitul Ortodox Român
al Europei Occidentale ÅŸi Meridionale
† Serafim
Arhiepiscopul Ortodox Român
al  Germaniei, Austriei ÅŸi Luxemburgului
ÅŸi Mitropolit Ortodox Român
al Germaniei, Europei Centrale ÅŸi de Nord
† Nifon
Mitropolit onorific, Arhiepiscopul TârgoviÅŸtei ÅŸi Exarh Patriarhal
† Teodosie 
Arhiepiscopul Tomisului
† Pimen
Arhiepiscopul Sucevei ÅŸi RădăuÅ£ilor
† Irineu 
Arhiepiscopul Alba Iuliei
†Gherasim 
Arhiepiscopul Râmnicului 
† Eftimie
Arhiepiscopul Romanului ÅŸi Bacăului
†Ciprian 
Arhiepiscopul Buzăului ÅŸi Vrancei
† Calinic
Arhiepiscopul ArgeÅŸului ÅŸi Muscelului
† Casian
 Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei
 Arhiepiscopul Aradului
† Nicolae
Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi
† Justinian 
Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Român al MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului
† Ioan
Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei ÅŸi Harghitei
† Corneliu
Episcopul HuÅŸilor 
† Lucian
Episcopul CaransebeÅŸului
† Sofronie
Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Nicodim
Episcopul Severinului și Strehaiei
† VincenÅ£iu
Episcopul Sloboziei ÅŸi CălăraÅŸilor
† Galaction
Episcopul Alexandriei ÅŸi Teleormanului
† Ambrozie
Episcopul Giurgiului
† Sebastian
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor
† Visarion
Episcopul Tulcii
† Petroniu
Episcopul Sălajului
† Gurie
Episcopul Devei ÅŸi Hunedoarei
† Daniil
Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix
† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Timotei
Episcopul Ortodox Român al Spaniei ÅŸi Portugaliei
† Macarie
Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord
† Mihail
Episcopul Ortodox Român al Australiei ÅŸi Noii Zeelande
† Varlaam PloieÅŸteanul
Episcop-vicar patriarhal
† Varsanufie Prahoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei BucureÅŸtilor
† Calinic BotoÅŸăneanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei IaÅŸilor
† Andrei FăgărăÅŸeanul 
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Vasile SomeÅŸeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului
† Paisie Lugojeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei TimiÅŸoarei
† Marc NemÅ£eanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Sofian BraÅŸoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei ÅŸi Luxemburgului
† Emilian LoviÅŸteanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului
† Ioachim Băcăuanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului ÅŸi Bacăului
† Ioan Casian de Vicina
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi
† Iustin Sigheteanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului 
† Ignatie MureÅŸeanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei ÅŸi Portugaliei

21 Martie 2013