SCRISOARE PASTORALÄ‚ LA ÃŽNVIEREA DOMNULUI 2023

 

† Mitropolitul IOSIF

Scrisoare pastorală

la învierea domnului

2023

în Hristos CEL RÄ‚STIGNIT ȘI ÎNVIAT

Suntem IertaÈ›i È™i înviaÈ›i

 

 

către tot clerul, cinul monahal

și poporul drept slăvitor

din întreaga arhiepiscopie

Nr. 9 001/2023

„Căci precum în Adam toÈ›i mor, aÈ™a È™i în Hristos toÈ›i vor învia”(I Cor. 15, 22)  

 

 

 

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Preacuvioase Maici,

IubiÈ›i fraÈ›i È™i surori în Domnul Hristos Cel Înviat din morÈ›i,

 

 

 

Sărbătoarea mai presus de toate sărbătorile, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, este centrul vieÈ›ii noastre creÈ™tine. Prin urcarea Sa pe Cruce, Domnul Hristos pune în balanÈ›a morÈ›ii viaÈ›a Sa pentru a ne ridica din propria noastră moarte. MoÈ™tenită de noi toÈ›i prin păcatul protopărinÈ›ilor Adam È™i Eva, moartea a câÈ™tigat omenirea întreagă care a stat sub stăpânirea ei È™i a celui rău, cel ce a împins-o prin viclenie în mrejele ei. Alegerea neascultării de Dumnezeu a primilor oameni a însemnat pentru ei È™i urmaÈ™ii lor despărÈ›irea de Dumnezeu È™i de voia Sa. Pe lângă moartea trupească, oamenii au fost supuÈ™i de atunci încolo È™i celei sufleteÈ™ti. Păcatul înseamnă îndepărtarea de Dumnezeu, ruperea de voia Lui, după chipul celui dintâi Adam. „Iar din pomul cunoÈ™tinÈ›ei binelui È™i răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreÈ™it”(Fac. 2, 17), i-a spus Dumnezeu lui Adam. NeputinÈ›a, ruÈ™inea È™i teama de a se întoarce spre Dumnezeu È™i voia Lui (cf Fac 3, 10), după păcat, a făcut să crească zidul între om È™i Creatorul său. Când i-a izgonit pe Adam È™i Eva din Rai, după păcat, Dumnezeu a făgăduit să zdrobească pe ispititorul omului prin însăși sămânÈ›a celei care a fost ispitită, a Evei celei dintâi (cf Fac 3, 15). Adam cel Nou, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu È™i Fiul Omului din Eva cea nouă, Fecioara Maria, strică, pe Cruce, zidul care s-a ridicat prin păcat între om È™i Dumnezeu, împăcându-l în Sine  pe om cu Părintele ceresc, prin iertare. „Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărÈ›iturii, … ca întru Sine, pe cei doi să îi zidească într-un singur om nou È™i să întemeieze pacea, È™i să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniÈ›i într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmășia… Că prin El avem È™i unii È™i alÈ›ii apropierea către Tatăl, într-un Duh.”(Efeseni 2, 14-18)

 

În Vechiul Testament, prin supunerea lui Isaac tatălui său Avraam (cf. Fac. 22), Părintele ceresc Îl arată pe Cel al cărui chip era Isaac, È™i anume Fiul Său Cel Unul-Născut. „ …Isaac era chipul Celui ce a fost bătut în cuie pe ea (pe Cruce) - ne spune Sfântul Grigorie Palama - fiindcă a fost ascultător de tatăl său, ca È™i Hristos, până la moarte; iar berbecul dat în schimbul lui L-a preînchipuit pe Mielul lui Dumnezeu dat ca să fie jertfit pentru noi; iar tufiÈ™ul de care berbecul era legat cuprindea taina chipului Crucii; de aceea se numea acel tufiÈ™ Sabek, adică tufiÈ™ul iertării, aÈ™a cum È™i Crucea este lemnul mântuirii.”[1]

 

Iubiți frați și surori,

Întoarcerea la Dumnezeu prin pocăință, atunci când cunoaÈ™tem păcatele noastre, ne aduce iertarea din partea Lui. Iar iertarea pe care Părintele ceresc ne-o dăruieÈ™te din iubire, prin pocăinÈ›a noastră, este cea dintâi manifestare a învierii noastre, adusă nouă în dar de noul Adam, Iisus Hristos, Fiul Său Cel Unul-Născut. Păcatul ne duce la moartea sufletească, moarte care nu se vindecă decât prin pocăinÈ›a noastră È™i iertarea din partea lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu ne învie sufleteÈ™te prin iertarea pe care, fiind pe Cruce, o cere pentru noi de la Părintele ceresc: „Părinte, iartă lor, ca nu È™tiu ce fac!” (Lc. 23, 34), iar mai apoi, după Înviere, o dăruieÈ™te Apostolilor Săi pentru iertarea È™i ridicarea din păcat a celor ce vin la El. „LuaÈ›i Duh Sfânt – le spune Domnul Hristos ucenicilor Săi intrând în mijlocul lor prin uÈ™ile încuiate – cărora le veÈ›i ierta păcatele, iertate vor fi, iar cărora le veÈ›i È›ine, È›inute vor fi.”(In. 20, 22-23)

 

O succesiune de vindecări È™i ridicări din rănile È™i moartea sufletească lucrează Domnul Hristos în viaÈ›a noastră prin Taina Spovedaniei, în care iertarea care vine de la El este lucrătoare È™i purtătoare de roade. Ea este lucrătoare È™i prin darurile care se revarsă peste noi din Izvorul dătător de viață – Coasta Sa. Arătându-Și Coasta lui Toma, Domnul ne încredinÈ›ează asupra sensului jertfei Sale pe Cruce, care este manifestarea È™i arătarea iubirii Părintelui ceresc pentru om, iubire care ne aduce spre hrană roada roadelor dăruită nouă: hrana cea spre Înviere ce izvorăște din Coasta străpunsă pentru veÈ™nicie din care toÈ›i ne adăpăm. Din acest izvor pe care Hristos Domnul ni-l izvorăște, curge pentru veÈ™nicie ViaÈ›a Lui înspre noi, în Biserică, prin care El ni se face hrană È™i adăpare È™i iertare È™i înviere È™i viață veÈ™nică. Firea omenească asumată de Hristos devine una pascală, deoarece prin ea omul întreg, Adam întreg, „trece din moarte la viață, din necunoaÈ™tere la cunoaÈ™tere, din păcat la sfinÈ›enie”.

 

Domnul Hristos, Care este pacea noastră, întemeiază Împărăția Sa la poalele Crucii Sale. Din coasta Sa împunsă, ca mărturie a morÈ›ii Sale pe Cruce, vor ieÈ™i apa È™i sângele, ca cele care preînchipuiau intrarea È™i rămânerea în Împărăție (Botezul È™i Euharistia), care sunt uÈ™a prin care se intră È™i se rămâne înăuntru, călăuză fiind Duhul Sfânt. Adică apa însemnând Botezul, iar sângele Euharistia, hrana poporului nou care a intrat în corabia È™i Împărăția Lui nepieritoare, Biserica Sa. ÎnsuÈ™i Hristos este Cel care Se dă, în Euharistie, hrană È™i băutură netrecătoare. „Și dacă împăraÈ›ii pământului îÈ™i caută însoÈ›itori gata să meargă la moarte pentru ei, iată că Domnul S-a dat pe Sine ÎnsuÈ™i morÈ›ii pentru noi...” [2] Această nouă Împărăție pe care El ne-o pune înainte are ca luminător Însăși Învierea Sa din morÈ›i. El va rămâne veÈ™nic Soarele ei, pe care nimeni È™i nimic nu Îl poate întuneca, decât alegerile pe care noi oamenii le facem pentru a-L îndepărta din viaÈ›a noastră. În Împărăția Lui, cea a Învierii È™i a VieÈ›ii, El este Soarele dreptății, Cel Care luminează È™i încălzeÈ™te cu dragostea Sa până la sfârÈ™itul veacurilor pe tot omul care vine la El sau se întoarce înspre El È™i la El.

 

Iubiții mei,

Crucea bătrâneÈ›ii este una foarte grea pentru noi oamenii, fiinÈ›e plămădite spre comuniune, mai ales când o trăim în singurătate, uitaÈ›i de copii È™i de toÈ›i. Biserica ne aduce înainte anul acesta mai mult ca oricând o stare de fapt pe care mulÈ›i o constatăm în propriile noastre familii: uitarea de părinÈ›i È™i de cei mai în vârstă! Foarte mulÈ›i dintre noi, cei care trăim departe de părinÈ›i, se poate să îi uităm È™i să nu le dăm atenÈ›ia cuvenită, ceea ce le aduce multă suferință sufletească, pe lângă toate neputinÈ›ele trupeÈ™ti cu care trăiesc È™i se luptă. Abia atunci când pleacă dintre noi le simÈ›im lipsa È™i ne plângem greÈ™eala de a-i fi uitat. Se poate ca uneori să nu È™tim ce să facem pentru părinÈ›ii noÈ™tri, chiar ei ne spun, pentru a nu ne încurca oarecum, că nu au nici o nevoie, că nu doresc nimic de la noi, că nu au lipsuri, că sunt mulÈ›umiÈ›i cu ceea ce Dumnezeu le dă. Poate fi adevărat, însă ceea ce sigur le lipseÈ™te este atenÈ›ia noastră È™i recunoÈ™tinÈ›a noastră pentru ei, care ne-au dat viață cu darul lui Dumnezeu. El ne îndeamnă la recunoÈ™tință pentru cei ce ne-au născut È™i ne-au crescut, punând aceasta ca o componentă a firii omului pe care El a plămădit-o. De aceea È™i una dintre cele 10 Porunci pe care Dumnezeu le-a dat se referă la recunoÈ™tinÈ›a pe care trebuie să o aibă omul pentru cei care i-au dat viață: „CinsteÈ™te pe tatăl tău È™i pe mama ta, ca să îÈ›i fie bine È™i să trăieÈ™ti ani mulÈ›i pe pământul pe care Domnul Dumnezeu È›i-l va da” (IeÈ™ire 20, 12).

 

În acelaÈ™i timp, Biserica ne pune înainte anul acesta pe cei care s-au preocupat È™i se preocupă de frumuseÈ›ea adevărului de credință transpus în imne È™i cântări care dau frumuseÈ›e È™i unicitate mărturisirii adevărului de credință, aceÈ™tia fiind imnografii È™i cântăreÈ›ii bisericeÈ™ti. Cărora să le urmăm cu perseverență, dacă nu în alcătuiri, măcar în păstrarea È™i perpetuarea TradiÈ›iei autentice. Este un îndemn pentru noi să luăm aminte È™i să preÈ›uim mai mult frumuseÈ›ea Casei Domnului care se umple È™i de frumuseÈ›ea mărturiei de credință exprimată prin imne È™i cântarea acestora, spre slava Celui ce ne-a lăsat moÈ™tenire Biserica Sa. Chiar în aceste zile de sărbătoare putem gusta È™i aprecia din frumuseÈ›ea exprimării adevărurilor de credință prin imnele È™i cântările slujbelor Sfintelor Patimi È™i ale Învierii Domnului Hristos, unice în felul lor, care sunt în inima exprimării liturgice a credinÈ›ei noastre ortodoxe.

 

FraÈ›i È™i surori în Domnul,

Bine È™tiind că mulÈ›i dintre fraÈ›ii noÈ™tri creÈ™tini suferă din cauza războaielor, a foametei, a bolilor contagioase, pentru care, mai ales atunci când suntem binecuvântaÈ›i cu multe daruri,  trebuie să mijlocim înaintea lui Dumnezeu, să încercăm să îi ajutăm È™i cu cele necesare. Nu întotdeauna este nevoie să mergem foarte departe pentru a găsi pe cel în nevoi de tot felul, sufleteÈ™ti È™i trupeÈ™ti, ajunge să deschidem bine ochii împrejurul nostru pentru a sări în ajutorul aproapelui, ca fii ai Celui Înviat È™i moÈ™tenitori ai poruncii iubirii aproapelui, luând aminte că „… aceasta este înÈ›elepciunea lui Dumnezeu È™i puterea Lui, a birui prin slăbiciune, a se înălÈ›a prin smerenie, a fi bogat È™i a se îmbogăți prin sărăcie” [3], în toate încercând să urmăm Lui.

În această zi a Învierii suntem încredinÈ›aÈ›i că moartea nu mai are putere asupra noastră, a fost biruită pentru totdeauna È™i precum Hristos Domnul a înviat, ne-a umplut È™i pe noi de Învierea Lui prin Botezul nostru prin care ne-am îmbrăcat cu El, făcându-Se El ÎnsuÈ™i VeÈ™mântul nostru cel nou, ViaÈ›a noastră, Darul cel mai de preÈ›.

 

Sărbătoarea Învierii Domnului din acest an să vă fie plină de lumină sufletească È™i bucurie deplină.

 

Hristos a înviat!

 

Al vostru slujitor È™i rugător fierbinte către Hristos Domnul Cel Înviat,

 

 

 

                                                                                             

† Iosif,

Arhiepiscop al Europei Occidentale

și Mitropolit al Europei Occidentale și Meridionale

 

Învierea Domnului 2023

Programul slujirii ierarhilor MOREOM în Duminică 21 iunie 2026

Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieții)

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 07 iunie 2026

Duminica întâia după Rusalii (a Tuturor Sfinților)

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 31 mai 2026

(†) Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile). Duminica a 8-a după Paști (a Cincizecimii)

» citeste in continuare

Scrisoare pastorală a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale la luminosul Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt

Preacuviosului și Preacucernicului Cler, Cinului monahal și poporului binecredincios din cuprinsul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, Har, milă și pace de la Milostivul Dumnezeu, iar de la noi, părintești binecuvântări.

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 17 mai 2026

Duminica a 6-a după Paşti (a Orbului din naştere)

» citeste in continuare

Programul slujirii ierarhilor MOREOM – Duminică 10 mai 2026

Duminica a 5-a după Paști (a Samarinencii)

» citeste in continuare